Castiga zile de miere in capitale europene cu Bijuteria Teilor

Mai jos sunt 3 variante de articol/blog post pe care le-am scris pentru campania „Castiga zile de miere in capitale europene” derulata in aceasta vara de Bijuteria Teilor, un magazin de bijuterii din aur si pietre pretioase din Pitesti.

Bijuteria Teilor

Bijuteria Teilor

Castiga zile de miere in capitale europene – Varianta 1

Indragostitilor de pretutindeni, declarati-va iubirea pentru totdeauna iar noi, cei de la Bijuteria Teilor, va promitem o vara calda si dulce, asa cum fiecare cuplu isi doreste in preajma nuntii!

Dati startul pregatirilor pentru petrecerea de nunta vizitand Bijuteria Teilor. Aici veti gasi verighetele la care ati visat mereu, alaturi de toate celelalte accesorii care vor transforma petrecerea vietii voastre intr-una rafinata si unica, asa cum este si iubirea dintre voi doi.

In plus, pentru ca povestea voastra de dragoste merita si un cadru romantic in care sa se desfasoare, ne-am gandit sa vi-l oferim tot noi, insa cu o conditie: sa participati la campania noastra din vara aceasta.

In perioada 1 iunie-30 august 2012 alegeti Bijuteria Teilor pentru a va cumpara fie verighetele, fie alte bijuterii pentru nunta si participati astfel la tragerea la sorti care are drept premiu doua excursii la Paris si Praga.

Dupa achizitionarea bijuteriilor de nunta, completati talonul special si, cu putin noroc la tragerile la sorti din 15 iulie pentru Paris si 30 august pentru Praga, veti pleca intr-una dintre cele doua excursii de neuitat pe care vi le-am pregatit.

Asadar, vara aceasta va promitem miere si soare in cele mai indragite capitale europene. Nu trebuie decat sa va hotarati sa faceti pasul cel mare si sa cumparati bijuteriile de nunta de la Bijuteria Teilor.

Cu un strop de noroc, veti petrece zile de miere in cele mai romantice capitale europene alaturi de Bijuteria Teilor!

Castiga zile de miere in capitale europene – Varianta 2

La apus, cerul Parisului capata spectaculoasele nuante ale aurului pur, de la galbenul intens si pana la rozul pal care, pe alocuri, se imbina cu albul norilor usori, de vara. Apoi, una cate una, de-a lungul Senei luminile se aprind. E ca si cum o mademoiselle neatenta si-ar fi imprastiat peste tot colierul ei clasic, din perle veritabile.

In asemenea momente Parisul este strabatutut, in lung si-n lat, de mii de indragostiti veniti aici din toate coltuirle lunii si asupra carora se revarsa, noaptea intreaga, stralucirea de diamant a maretului Turn Eiffel.

Parisul este, intradevar, un oras al iubirii si al clipelor pretioase, asemenea celor mai rafinate bijuterii.

Acum aveti sansa sa-l vedeti si voi sau, daca deja ati fost prin aceste locuri incantatoare, ce spuneti de Praga?

Vara aceasta, Bijuteria Teilor si-a propus sa va ofere, alaturi de bijuterii superbe, si clipe unice petrecute in doi in cele mai romantice capitale europene, Parisul si Praga. Exista o singura conditie: sa faceti un legamant de iubire pentru viata intreaga.

Abia apoi, dupa ce v-ati hotarat sa faceti pasul cel mare, va invitam la Bijuteria Teilor in perioada 1 iunie-30 august pentru a va cumpara verightele sau alte acesorii de nunta. Veti participa astfel la campania noastra “Zlie de miere in capitale europene”, la finalul careia doua cupluri norocoase vor avea sansa sa viziteze Parisul sau Praga.

Nu trebuie decat ca, dupa achizitionarea bijuteriilor de nunta, sa completati talonul de concurs si apoi sa tineti pumnii stransi pentru cele doua trageri la sorti care vor avea loc in 15 iulie pentru Paris, si in 30 august pentru Praga.

In aceasta vara, doua cupluri vor petrece zile de miere in capitale europene purtand pe deget verighete marca Bijuteria Teilor.

Vreti sa fiti si voi unul dintre ele?

Castiga zile de miere in capitale europene – Varianta 3

In perioada 1 iunie -30 august, Bijuteria Teilor si-a propus sa le oferte indragostitilor care ii trec pragul un cadou romantic, pe masura iubirii lor.

Astfel, toti cei care s-au hotarat sa-si uneasca destinele pentru totdeauna sunt invitati in aceasta perioada la Bijuteria Teilor pentru a-si achizitiona verighetele sau alte accesorii pentru nunta, precum inele de logodna, seturi de mireasa sau butoni. Vor participa astfel la campania noastra gandita special pentru ei. Premiul consta in doua excursii in frumoasele capitale europene Paris si Praga.

Asadar, indrazniti si faceti pasul cel mare! Inainte, veniti insa la Bijuteria Teilor pentru a va alege verighetele si alte accesorii pentru nunta si aveti astfel sansa sa petreceti cateva zile de miere in cele mai romantice capitale europene. Completati talonul de concurs pe care il gasiti in oricare dintre magazinele noastre si, daca sansa va fi de partea voastra, vara aceasta veti trai clipe de dragoste intr-un decor de poveste.

Casigatorii celor doua excursii se vor stabili prin tragere la sorti. Extragerile vor avea loc in 15 iulie pentru Paris si in 30 august pentru Praga la sediul Bijuteria Teilor din strada Smeurei Nr. 54, acolo unde invitam cu drag atat participantii, cat si pe toti ceilalti clienti si parteneri.

Vara aceasta, la fel ca intotdeauna, iubirea iese castigatoare. Cei care impartasesc acest gand sunt asteptati la Bijuteria Teilor, aici de unde s-ar putea sa plece direct in Paris sau Praga pentru cateva zile de miere, de neuitat. Succes tuturor!

World Press Photo 2012 la Bucuresti

2012, World Press Photo of the Year, Samuel Aranda

2012, World Press Photo of the Year, Samuel Aranda

In spatele valului gros si negru care ii acopera intreg trupul si care, de secole, inlocuieste cu totul chipul femeii arabe, se afla o mama. Nu o putem vedea cu adevarat, insa ne imaginam figura ei udata de lacrimi si deformata de acea grimasa pe care disperarea o aseaza pe chipurile noastre, ale tuturor, indiferent de locul in care ne-am nascut, de cultura, religie ori varsta.

In spatele valului gros si negru se afla o mama care isi tine in brate copilul ranit. Ea este Fatima al-Qaws, iar el este Zayed, fiul ei in varsta de 18 ani. Nu mai este demult un copil, insa, ranit fiind, se adaposteste tot la sanul ei, la fel cum a facut, probabil de zeci de ori in copilarie atunci cand, iesit la joaca pe strazile prafuite ale orasului Sanaa, se intampla sa fie lovit din geseala de ceilalti copii.

Acum, pe aceleasi strazi ale capitalei Yemenului, glasurile copiilor sunt acoperite de sunetul mult mai strident al armelor de foc, iar ei, copiii de atunci, sunt acum luptatori impotriva unei guvernari sangeroase, nedrepte si autoritare. Ranile pe care ei le capata astazi sunt de cele mai multe ori mortale si, spre deosebire de cele din copilarie, nu sunt deloc accidentale. Sunt facute la comanda rece a unui lider criminal, presedintele Ali Abdullah Saleh care, la momentul in care aceasta fotografie a fost facuta (15 octombrie 2011), era in functie de 33 de ani negri, indurati cu greu de toti yemenezii.

Din disperare si inspirati de valul de revolte de pe teritoriul arab, in toamna anului trecut, yemenezii au iesit in strada. Printre ei a fost si tanarul Zayed, ranit cu gaz lacrimogen in timpul demonstratiilor si gasit ulterior de mama lui in incinta unei moschei care, in timpul demonstratiilor, a fost transformata in spital pentru cei raniti in confruntarile cu fortele armate. Acel moment este surprins de catre fotograful spaniol Samuel Aranda in aceasta fotografie care, ulterior, a obtinut titlul de World Press Photo of the Year 2012.  In urma acestui incident surprins de Samuel Aranda, Zayed a stat in coma timp de 2 zile. A continuat apoi sa participe la lupte, fiind ranit de inca doua ori.

In urma revoltei infaptuita de locuitorii capitalei Yemenului, regimul autoritar instaurat de Ali Abdullah Saleh a fost rasturnat. In februarie 2012 un nou presedinte a fost ales prin vot, si, odata cu el, o firava lampa de speranta s-a aprins pentru a lumina strazile orasului, aici unde sute de tineri si-au dat, prematur si violent, ultima suflare.

Povestea acestor doua personaje este prima dintr-un sir lung si cu adevarat memorabil pe care ni-l propune expozitia de fotojurnalism World Press Photo, prezenta la Bucuresti pana pe 10 iunie 2012, in incinta noii Biblioteci Nationale.

Eu am vazut-o si, asa cum spune si reclama pe care sigur deja a auzit-o toata lumea, nu am iesit de acolo acelasi om care a intrat.

Am descoperit personaje reale, intamplari concrete si clipe extrem de impresionante din timpul celor mai importante evenimente politice si sociale care s-au desfasurat in intrega lume anul trecut. Auzisem, binenteles, de toate acestea (cazul Breivik, “primavara araba”, tsunami-ul din Japonia, politica nord-coreeana, etc.) dar, recunosc, nu le constientizam atat de puternic in lipsa unor reprezentari vizuale de impact asa cum sunt fotografiile din cadrul expozitiei World Press Photo.

Lumea fara megapixeli

In cea de-a doua debara dintre cele trei, dispuse una dupa alta de-a lungul holului lung, era amenajat un mic laborator foto. Da, chiar acolo, in Ap. Nr. 25 de la Et. 6 al unui  bloc de locuinte din Valea Rosie, Craiova. Au trecut mai bine de 20 de ani de atunci si, intre timp, totul s-a schimbat.

In spatele usii mereu inchise a celei de-a doua debarale era o lume aparte, pe care eu, chiar daca nu o intelegeam  prea bine,  o stiam dintotdeauna – caci laboratorul foto era acolo dinaintea mea – asa ca spatiul acela plin de solutii, recipiente, mirosuri intepatoare si lumina rosie mi se parea mai degraba ceva obisnuit. Nu-mi dadeam seama atunci ca acel mic  laborator in care tatal meu developa fotografiile de familie este unic in lume si ca, intr-o zi, el va disparea cu totul. Asa se face ca, de cele mai multe ori, priveam acest loc cu un oarecare dezinteres. Probabil  imi imaginam ca in fiecare dintre cele peste 100 de apatamente din bloc exista cate unul exact la fel. Evident, ma inselam, iar acum nu pot decat sa regret.

Cu toate acestea, mai ales dupa ce reveneam din vreo vacanta la mare sau la munte, se intampla sa particip si eu si la activitatea din laborator, chiar daca spatiul era mic, iar eu, cel mai probabil, mai mult incurcam. Cel mai bine imi amintesc lumina aceea rosie, sub care obisnuiam sa-mi privesc mainile de copil care capatau un aspect neobisnuit, ca si cum ar fi apartinut altcuiva.

Imi mai amintesc ca, atunci cand nu era nimeni in laborator, intram eu. Inchideam usa si ma jucam  cu obiectele din jur, asa cum erau tavitele din plastic, de dimensiuni si marimi diferite. Evitam, pe cat posibil, clestii reci, de metal in timp ce inspiram, nepasatoare, aerul imbibat cu acel miros intepator emanat de solutiile incolore fara de care n-ar fi fost posibila dezvaluirea chipurilor noastre zambitoare din mijlocul peisajelor de munte recent vizitate sau de pe plaja din Eforie Nord, acolo unde mergeam in fiecare an.

Din laboratorul acela nu a mai ramas decat un sertar foarte incapator plin cu poze de cand noi eram mici, iar ai mei erau tineri. Poze alb negru, expuse corect si incadrate frumos de tatal meu, fotograf amator, pasionat de arta fotografica. Mi-a ramas si aparatul, un Zenith TTL, precum  si o mare fascinatie pentru fotografia pe film, pe care inca nu am avut curajul sa o experimentez.

Altfel, daca m-as fi priceput la fotografia analog, sigur as fi mers la evenimentul care va avea loc sambata, 19 mai, la Centrul Ceh din Bucuresti. Este vorba despre  un fotomaraton realizat  cu sustinerea F64, in cadrul caruia participantii primesc o rola de film de 24 de cadre alaturi de un text al unui scriitor ceh precum Franz Kafka sau Vaclav Havel. Participantii au la dispozitie 24 de ore pentru a realiza cele 24 de fotografii, avand drept inspirate textul literar primit la inscriere.

Acest eveniment este cu totul special, la fel cum este si fotografia analog. Ma bucur sa vad ca mai sunt si altii care cred ca farmecul acesteia nu poate fi inlocuit de nicio aramta de pixeli, oricat de numeroasa. Dimpotriva, chiar o promoveaza printr-un eveniment creativ, asa cum este CUVINTE PE PELICULA.

Nu am curaj sa particip, recunosc, dar sigur voi merge la MNAC joi, pe 24 Mai, atunci cand va avea loc expozitia celor peste 1000 de fotografii care vor fi realizate in timpul fotomaratonului – un bun pretext de a reveni, in sfarsit, la MNAC!

The Power of Storytelling – episodul 1

Miercuri seara, in mansarda fundatiei Friends For Friends, a avut loc seminarul The Power of Storytelling organizat de Fundatia Calea Victoriei si Decat o Revista. Invitat fotograful Alex Galmeanu.

Intr-un moment de inspiratie, mi-am luat si eu bilet 🙂

Se subintelege ca mi-a placut ce am vazut si auzit acolo. Nu exagerez cand spun ca Alex Galemanu ne-a predat tuturor celor prezenti miercuri seara o lectie extrem de actuala. Ce-i drept, am mai invatat-o in cateva randuri, demult, dar, eu cel putin, chiar aveam nevoie sa mi-o reamintesc.

E vorba despre de ce si cum sa-ti tii mintea treaza mereu, cum sa-ti antrenezi creativitatea in toate formele ei si cum sa nu ramai fara idei niciodata.

Pe scurt, seminarul m-a impresionat. In cuvinte putine, ajutat de imagini relevante, Alex Galmeanu ne-a transmis acest mesaj clar, o lectie utila tuturor celor care nu doresc sa-si piarda pasiunea, interesul si, nu in ultimul rand, cariera.

In aceasta lume in care lucrurile evolueaza rapid, in care un fotograf trebuie sa fie si ilustrator, grafician, pictor, un scriitor trebuie sa fie si speaker, specialist in marketing si talk-show-ist, un actor trebuie sa fie si de comedie, si de tragedie, si de prime-time, e clar ca viitorul celor ce nu se adapteaza, celor ce se plafoneaza sau isi pierd pasiunea este scurt.

Alex Galmeanu e acel om care te inspira. Este cu adevarat creativ, asa ca i-a fost usor sa inteleaga ca IDEEA este mai presus de mestesug in mai toate meseriile, iar cea de fotograf nu face exceptie. Oricine isi poate insusi abilitatile tehnice necesare pentru a face fotografii bune. Aceste abilitati insa, odata cu trecerea timpului si cu toate inovatiile tehnologice, se invechesc, nu mai sunt actuale sau, mai rau, nu mai conteaza.

Ce-i de facut atunci? Cum sa nu-ti pierzi cariera? Cum sa ramai un fotograf profesionist intr-o lume in care oricine are un aparat foto la indemana si, in orice moment, poate face fotografii bune din punct de vedere tehnic, la fel ca un profesionist?

E simplu: cultiva-ti creativitatea prin toate mijloacele. Mai devreme sau mai tarziu, ideea este cea care conteaza si te mentine viu, iar treaba asta nu se aplica doar in cazul fotografilor, evident.

Alex Galmeanu recunoaste ca trage de el sa faca ceva nou. Testeaza, incearca, descopera, creeaza. Nu rezultatul este cel important, ci mai degraba drumul creativ pe care le-a parcurs pana acolo. De exemplu, pe langa fotografie, el incearca acum si productia video, crearea de pantofi de dama sau autoportrete cu piese de la IKEA. Se joaca, cauta, gaseste idei si executii pentru ele.

Important este ca isi hraneste creativitatea, are idei pe care le materializeaza si nu ii este  frica sa le prezinte lumii, desi nu e stapan pe domeniile noi in care paseste. Important e ca are idei! Mai devreme sau mai tarziu, doar acestea iti garanteaza implinirea si, in ultimul rand, pastrarea carierei, indiferent de domeniul in care activezi.

1937, venim!

Aseara am fost la Godot Cafe-Teatru. E un loc atat de primitor si frumos incat, imediat dupa ce am inchis usa in urma noastra, am si uitat de iarna aspra de afara si de orice alta grija ce-mi ocupase gandurile in ziua respectiva.

Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Marius inca isi mai verifica telefonul din cand in  cand pana m-am luat de el, bineinteles. Da, uneori sunt genul ala, n-am ce face 🙂 In apararea mea spun ca oricum nu astepta vreo veste importanta, doar isi hranea acel obicei pe care l-am deprins cu totii, inclusiv eu, de la aparitia smartphone-urilor incoace.

Revin…

Ne-am prabusit asadar, fara preaviz, in Bucurestiul interbelic. Lumina calda revarsata de candelabrul central al cafenelei si cele cateva lampi ambientale te faceau sa zambesti si sa te imprietenesti cu toti cei din jur. N-am facut asta, dar oricum imi imaginez ca indivizii sociabili, cei cu peste cateva sute de oameni in lista de Facebook, intr-un asemena loc isi fac prieteni noi.

Godot este, fara indoiala, o cafenea-teatru prielnica socializarii, mai ales ca, daca nu vii insotit de inca 3, 4 prieteni, vei fi asezat la masa cu tot atatia necunoscuti pentru a se umple convenabil spatiul. Eu si Marius, fiind evident doar doi, aveam astfel toate sansele de a sta alaturi de inca doua culpuri, dar nu a fost sa fie. Am ramas la bar. De aici aveam o privire de anasamblu asupra intregului loc, ceea ce mi-a placut mult de tot!

Agitatia dinaintea reprezentarii, berile si cocktail-urile, prajiturile si fumul de tigara, asezatul fiecarui spectator la locul lui si in final stingerea luminii din sala si aprinderea celei de pe scena. 4 actori. Il recunosc pe Marius Manole, cel pentru care am si hotarat sa vin. Exact asa cum ma asteptam, a avut o sensibilitate extraordinara in interpretarea rolului. La fel si ceilalti 3 actori, extraordinari! Nu sunt expert, critic, etc. E doar o parere de simplu spectator. Chiar m-as duce sa revad piesa!

Se numeste „Marea iubire a lui Sebastian” si povesteste iubirea dintre actrita Leny Caler si Mihail Sebastian, iubire petrecuta in ultimii ani ai vietii autorului si care l-a inspirat in scrierea piesei de teatru ”Jocul de-a vacanta”.

Leny Caler, interpretata de Rodica Mandache, pentru ca „nu mai este tanara” si pentru ca se afla la finalul carierei, devine melancolica, fiind coplesita de amintirile tineretii. Trei nopti la rand il viseaza pe Mihail Sebastian, jucat de Marius Manole, fapt ce o determina sa retraiasca povestea lor de dragoste petrecuta demult.

„Marea iubire a lui Sebastian” este de fapt o dezvaluire a ceea ce s-a intamplat in culisele piesei „Jocul de-a vacanta” intre autorul ei, Mihail Sebastian si Leny Caler, atat muza cat si interpreta rolului principal al piesei.  Amintirile celor petrecute atunci incep cu prima intalnire dintre cei doi din 1937 si continua pana in 1945, anul mortii premature a scriitorului, punctand nenumarate intamplari triste, amuzante, surprinzatoare. Printre acestea si momentul nasterii si punerii in scena a piesei „Jocul de-a vacanta”. Povestea merita ascultata.

Pe Marius Manole am avut ocazia sa-l mai vad odata, demult, la TNB in „Privighetoarea si trandafirul”. Inca de atunci am zis, si repet acum, ca o sa merg sa-l vad in toate spectacolele. Binenteles ca nu m-am tinut de cuvant, mai ales pentru ca, fiind un actor renumit, biletele sunt greu de gasit, plus ca timpul trece si mi-l ocup cu tot felul de chestii…

Reintorcandu-ma la Godot Cafe-Teatru, spun inca o data ca e un loc special, frumos si plin de mister in care poti sa te deconectezi si sa visezi in liniste, departe de toate grijile cotidiene. Spectacolele de aici sunt  un motiv in plus sa revin si voi reveni sigur, sigur.